SINDROMUL INFLAMATOR

INFLAMAŢIA
 reacţie nespecifică de apărare a organismului, cu
rolul de a localiza, a limita şi chiar de a elimina
cauzele care au produs leziunea

 procesele inflamatorii şi unele afecţiuni maligne

induc reacţia de faza acută (modificări în primele ore
sau zile de la declanşarea infecţiei sau a leziunii)
MANIFESTĂRI LOCALE ÎN INFLAMAŢIA
ACUTĂ
MANIFESTĂRI LOCALE

 Sunt reprezentate de: roșeață (rubor), căldură (calor),

tumefiere (tumor), durere (dolor), la care se adugă
impotența funcțională a organului sau regiunii respective
(functio laesa).
 au loc la nivelul zonei inflamate, denumită “focar
inflamator” sunt generate de modificări vasculare,
celulare și metabolice.
PLEURĂ, PERITONEU, PERICARD, CAVITATEA
ARTICULARA
a) lichide inflamatorii – exudate
b) lichide de origine mecanică – transudate

Reacția Rivalta: + → TBC peritoneal, infecție bacteriană,

cancere peritoneale.
- → orientează către originea mecanică
(iritativă sau prin stază circulatorie a acesteia: insuficiență
cardiacă,ciroză, hipoproteinemie, stări de denutriție, unele cancere
de organ abdominalcu reacție iritativă de vecinătate.
alte examene cum ar fi: ASPECT, CELULARITATE, Glucoza ,
LDH (revărsat/ser) , Densitate , Proteine totale , Proteine
revărsat/ser
MANIFESTĂRI SISTEMICE ÎN
INFLAMAŢIA ACUTĂ
 reacţie generalizată a gazdei, care apare datorită
eliberării unor citokine (IL-1, IL-6, TNFα)

 febră
 leucocitoza
 reacţia de fază acută
INFLAMAŢIA ACUTĂ
 răspunsul de fază acută tipic - în caz de:
 infecţii bacteriene (pneumonie bacteriană, febră reumatică,
tuberculoză, nefrită interstiţială)
 arsuri
 infarct miocardic
 leziuni multiple (inclusiv fracturi osoase)
 după intervenţii chirurgicale
 afecţiuni/infecţii cronice: artrită reumatoidă, boala Crohn,
sindroame vasculare
 unele boli autoimune
 unele cancere (mai ales carcinomul renal şi boala Hodgkin)
TESTE GENERALE DE INFLAMAŢIE
1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
FORMULA LEUCOCITARĂ
 Leucocitoza cu neutrofilie
 rezultatulacţiunii IL-1 care induce creşterea eliberării
acestora din rezervele medulare în scopul activării fagocitozei
FAGOCITOZA
DEVIEREA LA STÂNGA A FORMULEI
LEUCOCITARE
TESTE GENERALE DE INFLAMAŢIE
1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
VSH

 VSH = viteza de sedimentare a hematiilor

 cel mai popular test nespecific utilizat în diagnosticul
inflamaţiei
 prezintă modificări precoce după debutul inflamaţiei
VSH
 metoda Westergreen
 procentul de hematii care
se depun în plasmă
 tub cu sânge venos este
poziţionat vertical -
eritrocitele au tendinţa de
a se depune pe fundul
eprubetei
 viteza cu care se depun
reprezintă VSH
VSH
  concentraţiei proteinelor plasmatice: fibrinogen, PCR şi
Ig în caz de: leziune tisulară, ca răspuns la stimuli
inflamatori:
 hematiile se grupează în rulouri  vor sedimenta mai
rapid   VSH
 afecţiuni cronice: tuberculoza sau bolile maligne - se
asociază cu modificări ale Ig plasmatice   VSH

 Valori normale (sub 50 de ani) = 0 – 20 mm/h

VSH
Adulţi Valori normale
Copil 0 – 10 mm/h

Vârsta sub 50 ani

• Femei 7 – 20 mm/h
• Bărbaţi 3 – 15 mm/h

Vârsta peste 50 ani

• Femei 7 – 30 mm/h
• Bărbaţi 3 – 20 mm/h

! VSH creşte cu vârsta

VSH
Creşterea VSH-ului:
infecţii
acute
reumatisme inflamatorii şi colagenoze
 creşterea VSH în puseele de activitate ale bolii este
proporţională cu severitatea acestora
 când scade, este util în urmărirea terapiei

neoplasme
 creşterile VSH sunt constante şi prelungite
 testul poate fi normal la pacienţi cu neoplasme sau cu boli ale
ţesutului conjunctiv
 VSH nu poate fi utilizat pentru excluderea acestor boli ca
diagnostic la un pacient a cărui simptomatologie indică aceste
afecţiuni
VSH
Creşterea VSH-ului:
leziunitisulare (infarct miocardic,
intervenţii chirurgicale)
anemii

sarcină (ultimul trimestru), ciclu

menstrual
paraproteinemie (mielom multiplu,
macroglobulinemia Waldenstrom)
VSH
Scăderea VSH-ului:
poliglobulii
anemii cu poikilocitoză (microsferocitoză ereditară,
siclemie)
TESTE GENERALE DE INFLAMAŢIE
1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
 proteine care se găsesc în cantităţi reduse în sângele
persoanelor sănătoase

 sinteza lor creşte foarte mult la 8-12 ore de la infecţie sau de

la evenimentul traumatic
REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
 monocitele din sânge şi macrofagele activate eliberează
mediatori chimici (IL-1, TNFα) care induc sinteza hepatică
crescută a reactanţilor de fază acută
REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
 în răspunsul de fază acută  de mai multe ori faţă de
normal concentraţia mai multor proteine plasmatice:
 haptoglobina
 proteaze inhibitorii: 1-antitriipsina, 1-antichimotripsina,
2-macroglobulina
 glicoproteina acidă 
 componentele complementului (C1 – C4)
 ceruloplasmina
 feritina
 fibrinogenul
REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
 adevăraţii reactanţi de fază acută cresc de câteva sute
de ori:
 amiloidul seric A
 proteina C reactivă

 markeri ai reacţiei de fază acută:

 fibrinogenul, proteina C reactivă şi amiloidul seric A
 cei mai importanţi din punct de vedere clinic
 pot fi dozaţi în majoritatea laboratoarelor clinice
REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
A) FIBRINOGENUL
 proteină fibrilară
sintetizată de ficat şi care
se transformă în fibrină
insolubilă în cursul
procesului de coagulare
A) FIBRINOGENUL
 VN = 200-400 mg/dl

 creşte rapid în primele 24 h de la debutul infecţiei

 valori persistent crescute constituie un factor de risc

independent şi
foarte important atât
pentru dezvoltarea bolii
arteriale coronariane
cât şi a afecţiunilor
cerebrovasculare
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 gamaglobulină cu funcţie analogă IgG, sintetizată de hepatocite

 numele - capacitatea sa de a precipita polizaharidul C extras din

peretele pneumococului

 sinteza sa - iniţiată de antigeni, complexe imune, bacterii, fungi sau

traumatisme (chiar la 4-6 h după injurie)

 activează complementul via calea clasică - opsonizarea şi

îndepărtarea microorganismelor prin fagocitoză

 proteină reglatoare în activarea

complementului pe cale alternă
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 VN < 1 mg/dl
 Modificări patologice:
 infecţii acute bacteriene
  de 10-1000 ori (>100 mg/L)

 marker al infecţiilor acute bacteriene

 rezoluţia acestor infecţii = PCR  în câteva

zile
 concentraţiile măsurate în dinamică -

monitorizarea răspunsului la terapia

antimicrobiană
 NU creşte semnificativ în infecţiile virale şi cu
spirochete
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 nivele foarte crescute de
PCR pot fi indicator al
sechelelor neurologice la
pacienţii cu meningită
bacteriană
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 boliinflamatorii (lupusul eritematos sistemic - LES), bolile
maligne, insuficienţa cardiacă congestivă, sarcină:
 nivele moderat crescute: 10-100 mg/L

 infecţiivirale:
 PCR normal până în momentul

suprainfecţiei bacteriene
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 marker inflamator de urmărire a pacienţilor operaţi:
 cazuri necomplicate - nivelul PCR , vârf în primele

48-72 h postoperator, revine la normal în primele 7 zile

 complicaţii postoperatorii (inflamaţii sau stare septică) -

nivelul PCR 
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 nivelul său seric NU este influenţat de
 hormonii estrogeni
 sarcină
 consumul de anticoncepţionale orale
 medicamente antiinflamatoare sau imuno-supresoare
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 PCR este utilizată în evaluarea clinică şi în
urmărirea evoluţiei anumitor boli:
 artrita reumatoidă
 lupusul eritematos sistemic

 infarct miocardic

 boala Crohn
B) PROTEINA C REACTIVĂ DE ÎNALTĂ
SENSIBILITATE
B) PROTEINA C REACTIVĂ DE ÎNALTĂ
SENSIBILITATE
 testul hs-CRP (High Sensitivity PCR) poate detecta
mai exact concentraţii mici ale proteinei

 studii - au demonstrat că dozarea hs-CRP poate

identifica riscul de boală coronariană la persoane
aparent sănătoase
 valori predictive pentru riscul de: infarct miocardic,
accident vascular cerebral, moarte subită cardiacă şi
boala arterelor periferice, chiar la o concentraţie de
colesterol în limite acceptabile
B) PROTEINA C REACTIVĂ DE ÎNALTĂ
SENSIBILITATE
 Grupe de risc pentru dezvoltarea bolii coronariene:
 risc scăzut < 1,0 mg/dL
 risc moderat 1,0-3,0 mg/dL
 risc major > 3,0 mg/dL
C) AMILOIDUL SERIC A
 face parte dintr-o clasă de apolipoproteine asociate cel mai
frecvent cu lipoproteinele plasmatice cu densitate mare (HDL)

 exprimat diferit la diverşi indivizi ca răspuns la stimuli

inflamatori

 sinteza primară la nivelul

ficatului

 există şi alte ţesuturi

care exprimă ASA
C) AMILOIDUL SERIC A
C) AMILOIDUL SERIC A
 legat de inflamaţie, apărarea antimicrobiană,
metabolismul HDL şi transportul colesterolului

 implicat în mai multe afecţiuni:

 ateroscleroză
 artrităreumatoidă
 boala Alzheimer
 cancer

 reactant de fază acută:

 concentraţia sa poate să crească de până la 1000 de ori în
cursul inflamaţiei acute
D) INHIBITORII PROTEAZELOR
 Alfa-1-antitripsina (1-AT)
 constituentul major al 1 – proteinelor plasmatice
 rol fiziologic major - inhibiţia enzimelor proteolitice
(elastaza) eliberate din leucocite în cadrul fagocitozei

 Valorile crescute în:

 inflamaţie (infecţii, boli reumatice)
 necroză tisulară (infarct miocardic, arsuri),

 boli maligne

 traumatisme (inclusiv intervenţii chirurgicale)

 terapie estrogenică
D) INHIBITORII PROTEAZELOR
 Alfa-1-antichimotripsina (1-X)
 proteină de fază acută foarte sensibilă
 inhibitor al proteazelor serinice

 Alfa-2-macroglobulina (2-M)
 constituent major al 2-globulinelor
 inhibitor cu spectru larg al majorităţii proteazelor
active (colagenaza leucocitară, catepsinele lizozomale şi
tripsina şi chimotripsina pancreatice)
E) HAPTOGLOBINA
 2-globulină care leagă rapid
dimerii de Hb eliberaţi în
hemoliza intravasculară

 complexele - rapid înlăturate din

circulaţie de către celulele
hepatice Kuppfer

 funcţia fiziologică primară a

haptoglobinei = conservarea
fierului
E) HAPTOGLOBINA
 complexul Hb-haptoglobină =
peroxidază puternică
 rol în controlul local al leziunii
tisulare secundar procesului
inflamator
F) CERULOPLASMINA
 2-globulină
 oxidează cuprul
F) CERULOPLASMINA
 rol important în reglarea oxidării:
 îndepărtează radicalii liberi de oxigen de la nivelul ariei
inflamate

 concentraţia de ceruloplasmină creşte mai lent decât

cea a PCR, ASA sau haptoglobina:
 reactant de fază „sub-acută”
G) GLICOPROTEINA ACIDĂ 
 unul din cei mai precoce
reactanţi de fază acută

 sinteza sa hepatică -
stimulată de
lipopolizaharidele eliberate
din macrofagele activate de
IL-1
G) GLICOPROTEINA ACIDĂ 
 răspunsul de fază acută
 concentraţie  de glicoproteină acidă 
 concentraţie  de ceruloplasmină, 1-AT şi alţi
reactanţi de fază acută

 efectul estrogenilor
 concentraţie N sau  de glicoproteină acidă 
 concentraţie  de ceruloplasmină, 1-AT şi alţi
reactanţi de fază acută
G) GLICOPROTEINA ACIDĂ 
 cea mai bună metodă de evidenţiere a hemolizei in
vivo
 împreună cu haptoglobina
 concentraţie  de glicoproteină acidă  cu o
concentraţie N de haptoglobină = răspuns de fază acută
cu uşoară hemoliză in vivo

 se indică dozarea sa în evaluarea tumorilor recurente

(mai ales de sân şi plămân)
TESTE GENERALE DE INFLAMAŢIE
1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
ELECTROFOREZA
PROTEINELOR
 Albumine: 3,5-5,5 g% 50-70%

 Globuline: 2,0-3,5 g% 40-50%

 Alfa 1-globuline: 0,2-0,4 g% 3-6% 4
 Alfa 2-globuline: 0,5-0,9 g% 7-10% 8
 Beta-globuline: 0,5-1,1 g% 11-14% 12
 Gama-globuline: 0,7-1,7 g% 15-23% 16
Disproteinemia reactivă din inflamaţia acută
 Cresc alfa1 şi alfa2 globulinele

 În arsuri intense : hipoalbuminemie

 Creşte fibrinogenul, VSH, prezenţa proteinei C reactive

 DISPROTEINEMIA DIN INFLAMAŢIA
ACUTĂ
(REACŢIA DE FAZĂ ACUTĂ)
  concentraţiei plasmatice de albumine
  1 şi 2 globulinelor = „reactanţi de fază acută”

 din punct de vedere clinic, cele mai importante =

markeri ai răspunsului de fază acută
– proteina C reactivă
– amiloidul seric A
– Fibrinogenul
 DISPROTEINEMIA DIN INFLAMAŢIA
ACUTĂ
(REACŢIA DE FAZĂ ACUTĂ)
  concentraţiei plasmatice de albumine
  1 şi 2 globulinelor = „reactanţi de fază acută”

Cauze:
 infecţii bacteriene (pneumonie, febră reumatică, tuberculoză,
nefrită interstiţială)
 arsuri
 infarct miocardic
 leziuni multiple (inclusiv fracturi
multiple) sau postoperator
 puseele de acutizare ale bolilor
cronice (artrită reumatoidă, boala
Crohn)
 tumori maligne
Disproteinemia reactivă din reacţia inflamatorie
cronică

 Proteine totale normale

 Albumine normale

 Alfa 1, alfa 2, beta globuline normale

 Gama globuline crescute

 Fibrinogen crescut

 Proteină C reactivă – nu mai e un martor atât de

fidel
 Creşte VSH
DISPROTEINEMIA DIN INFLAMAŢIILE
CRONICE

  concentraţiei plasmatice de albumine

  1, 2 şi mai ales a -globulinelor

Cauze:
 infecţii cronice
 boli de colagen
 tumori maligne
 DISPROTEINEMIA DIN
INFLAMAŢIILE CRONICE
  concentraţiei plasmatice de albumine
  1, 2 şi mai ales a -globulinelor

Cauze: gamapatii monoclonale cum este mielomul multiplu

aspect tipic de „dom”, un spike ascuţit în domeniul gama
-dacă se produc doar lanţuri uşoare ale Ig,
acestea se vor excreta şi
în urină sub forma
proteinelor Bence Jones
Explicaţie:
 O reacţie inflamatorie cronică presupune o latenţă şi apariţia în urma uneia acute.
 Fie antigenul este puternic fie mecanismele de apărare nu sunt eficiente
 Există o latenţă – e timpul de apariţie a anticorp-antigenilor ce însoţesc reacţia
inflamatorie (2-3 săptămâni)
 Mai rar există inflamaţii ce evoluează de la început cronic

Gama globulinele cresc (normal : 18-20%) – calitatea şi cantitatea :

Hiper gama globulinemii :
 Moderate : 36-37%
 Severe : mai mare de 37%
 Hiper gama globulinemii mono şi policlonale – trădează malignitate unde cel
puţin 2 din cele 5 tipuri sunt crescute

 Orientări de organ - hiper gama globulinemii :

 moderată policlonală – inflamaţii obişnuite
 severă policlonală – ciroză hepatică
 severă monoclonală – plasmocitom
TESTE GENERALE DE INFLAMAŢIE
1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
ZINCUL ŞI FIERUL PLASMATIC
 concentraţiile scăzute de Fe + anemie + depozite
normale de Fe = situaţie caracteristică pentru răspunsul
de fază acută
 ZINCUL ŞI FIERUL PLASMATIC

 scăderea fierului seric - rol important în protecţia

anti- bacteriană
 poate suprima creşterea mai multor microorganisme şi
a anumitor celule tumorale care necesită o anumită
cantitate de fier ca factor de creştere
 Rivalta
https://youtu.be/XmOk2veunqA
  https://www.youtube.com/watch?v=XSTagULmTFA
 https://youtu.be/zkZOCil6zwk